Capacitatea de a suspecta absolut orice. ORICE. Orice cuvânt, orice gest, orice imagine, orice situație. SUSPICIUNEA într-o Românie în care nu știi pe cine să crezi. O Românie în care fiecare vorbește cu fiecare, gândindu-se de două ori daca ceea ce spune nu este interpretat diferit, dacă X sau Y nu are și alte intenții pe care le afișează, dacă Y sau Z nu îți vor face rău, după, dacă spui ceva greșit.
Ați spune că vine cumva din comunism o asemenea atitudine. Eu aș spune că vine cumva dintr-o democrație prost înțeleasă și dintr-o societate în care fiecare e dușman pe față cu semenul lui. Într-o societate coruptă.
Suspiciunea naște monștri. Îți îngrădește libertatea de a te bucura și de a aprecia valorile umane. Suspiciunea naște nesiguranță, neîncredere, durere. Încă mă trezesc noaptea și mă gândesc cum văd PERICOLUL în orice situație, cum văd lipsa de intenții bune mai cu seamă decât intenția bună, cum văd acțiunile mai curând negative decât pozitive.
Și mă gândesc…. sunt EU aici, sau …..sunt produsul unor sisteme în care am crescut și am învățat să mă apăr, pentru CĂ NU PUTEAM RĂZBI ALTFEL?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
esti viu? comentează!