sâmbătă, 3 decembrie 2016

Ce simți când mori

Îţi îngheaţă inima numai când auzi cuvântul “moarte”. Şi totuşi, nu te poţi abţine când e vorba să citeşti despre ea. Nici eu. Aşa că am vrut să aflu care e cea mai rea moarte…
…  şi de ce ne temem de sfârşit.
Secretul vieţii veşnice nu s-a descoperit încă aşa că deocamdată “toţi suntem datori cu o moarte”, după cum spune o zicală înţeleaptă. E şi normal să ne întrebăm cum e să mori.

Desigur, asta vom vedea fiecare din noi la momentul potrivit – sau nepotrivit! – dar până atunci putem să aflăm câte ceva din experienţele celor care au fost salvaţi în ultimul moment. Desigur, ei nu pot spune cum e să treci dincolo, dar ştiu care sunt senzaţiile premergătoare morţii în funcţie de împrejurări.

Cum e să mori  



Conform publicaţiei New Scientist, cauza morţii e cam aceeaşi la toată lumea: se opreşte circulaţia sângelui către creier, care astfel nu mai este oxigenat. În aproximativ 10 secunde îţi pierzi cunoştinţa, dar mai durează câteva minute până la moarte, iar experienta în sine depinde de împrejurări.

De exemplu, cei care se îneacă au câteva secunde în care încearcă să se menţină la suprafaţa apei şi să respire. După ce se scufundă cu totul încearcă să-şi ţină respiraţia, dar asta nu poate dura decât cel mult 90 de secunde. Dacă ajutorul nu vine, victima inhalează apă, încearcă să scuipe, tuşeşte şi iar inhalează apă. Simte o arsură în piept, apoi urmează o senzaţie de linişte şi calm, primul semn că urmează să-şi piardă cunoştinţa.

Cu dureri în piept începe şi infarctul însoţit de respiraţie greoaie şi alte simptome uneori foarte vagi. Dacă victima nu ajunge la spital, inima se opreşte de tot şi în maxim 10 secunde îşi pierde cunostinţa, iar în câteva minute este moartă.  

În cazul unei hemoragii puternice poţi să mori în câteva secunde dacă sângerarea vine din artera aortă sau în câteva ore dacă sângele curge dintr-un vas mai mic. La început victima se simte slăbită, respiră rapid şi are o stare de anxietate însoţită de sete puternică. Când a pierdut doi litri de sânge din cei cinci, începe ameţeala, starea de confuzie, apoi îşi pierde cunoştinţa. Dacă doare sau nu depinde de ce anume a provocat sângerarea.

În cazul unui incendiu, victimele mor în special din cauza fumului inhalat care conţine monoxid de carbon. Se simt ameţite, au dureri de cap, apoi îşi pierd cunoştinţa. Moartea prin arsuri este mult mai dureroasă. Arsurile stimulează nervii de la nivelul pielii şi provoacă inflamaţii care măresc şi mai tare sensibilitatea la durere.

În schimb, decapitarea, oricât de urât ar suna, produce o moarte rapidă şi fără dureri, atâta timp cât lama respectivă e ascuţită. Mai înspăimântător e faptul că, potrivit experimentelor pe animale, victima îşi păstrează starea de conştienţă timp de câteva minute după ce capul s-a despărţit de trunchi.

Când cazi de la înălţime, instinctul te îndeamnă să faci efortul de a ateriza în picioare. Este şi cea mai sigură aterizare, chiar dacă poate duce la fracturi ale coloanei şi pelvisului. O căderea în cap înseamnă moarte aproape instantanee, dar tot asta se întâmplă şi când cazi culcat. Cei care au supravieţuit unei căderi de la înălţime spun că timpul parcă s-a oprit în loc şi s-au simţit concentraţi la maxim, foarte atenţi să cadă în picioare.

marți, 29 noiembrie 2016

aproape mort

Știi sentimentul ăla când te uiţi la alţii și ţi se strânge stomacul pentru că ţi se pare că nu ai făcut nimic cu viaţa ta, și o să ajungi acasă și o să continui să nu faci nimic?

Mda… nasol moment. E ca atunci când îţi dă cineva un pumn în plex și, pentru câteva momente, nu știi dacă o să mai respiri ca înainte sau nu. În acea primă miime de secundă de confuzie interioară și paralizie exterioară, nici nu știi dacă ar trebui să te agiţi pentru o gură de aer sau ce să faci. Nu știi dacă mai are sens. Este același amestec de confuzie și paralizie care te face să te simţi ca ultimul ratat și să crezi că e foarte bine să te simţi așa, pentru că nici nu meriţi mai mult. În același timp, ești nervos pe lumea care te-a adus în starea asta. Ai lua-o pe toată, ia-i trage o săpuneală bună, ai mototoli-o strâns de tot în pumn și ai arunca-o la gunoi, pentru că de fapt știi că nu ești tu chiar ultimul prost din curtea școlii, ca să te simţi chiar așa. Apoi te-ai lua și te-ai duce pe altă planetă, unde ai fi singur și apăsarea golului nu s-ar simţi așa de grea.

vineri, 25 noiembrie 2016

Suspiciunea naște durere

Capacitatea de a suspecta absolut orice. ORICE. Orice cuvânt, orice gest, orice imagine, orice situație. SUSPICIUNEA într-o Românie în care nu știi pe cine să crezi. O Românie în care fiecare vorbește cu fiecare, gândindu-se de două ori daca ceea ce spune nu este interpretat diferit, dacă X sau Y nu are și alte intenții pe care le afișează, dacă Y sau Z nu îți vor face rău, după, dacă spui ceva greșit. 
Ați spune că vine cumva din comunism o asemenea atitudine. Eu aș spune că vine cumva dintr-o democrație prost înțeleasă și dintr-o societate în care fiecare e dușman pe față cu semenul lui. Într-o societate coruptă.
Suspiciunea naște monștri. Îți îngrădește libertatea de a te bucura și de a aprecia valorile umane. Suspiciunea naște nesiguranță, neîncredere, durere. Încă mă trezesc noaptea și mă gândesc cum văd PERICOLUL în orice situație, cum văd lipsa de intenții bune mai cu seamă decât intenția bună, cum văd acțiunile mai curând negative decât pozitive. 
Și mă gândesc…. sunt EU aici, sau …..sunt produsul unor sisteme în care am crescut și am învățat să mă apăr, pentru CĂ NU PUTEAM RĂZBI ALTFEL?

joi, 24 noiembrie 2016

”Scrie monologul unei cereale care plutește într-un castron cu lapte”

Simt cum mă balonez. Machiajul mi se scurge în băltoaca asta de lapte dulce. 

Asta e tot? Acesta să-mi fie sfârșitul?  

Am trăit mai puțin decât media de viață a unei cereale obișnuite. M-am născut într-o fabrică în care mirosea a făină și  condimente. Colegele mele știau exact ce vor: una se dorea vanilată, alta stropită cu cacao, alta albită cu cocos. Eu eram fascinată de scorțișoară, dar nu îndrăzneam să cer un condiment atât de puternic, nu puteam fi atât de arogantă.  

Nu aveau timp pentru nesiguranța mea. M-au colorat în roșu și m-au pus  în punga pentru copii, de care era lipit un maimuțoi cu ochii mari, semn clar de viață scurtă în supermarket. Pe raft am stat lângă stafide, batoane cu susan și fursecuri cu scorțișoară. 

Fursecurile...  Produse realizate prin procedee sofisticate: măcinat, frământat, dospit, copt în forme florale, câtă migală, ce destin! Eu, o cereala mică și colorată, aveam să ajung în mai puțin de o zi  într-un castron cu lapte. Ele erau sortite meselor festive.  

De acum, totul e pe repede înainte. Băiețelul preferă cerealele albastre. Dacă nu ajung în lingură, nu voi mai fi crocantă, nu voi cunoaște nici această senzație. Nu-i nimic, mă bucur pentru colegele mele de dinainte. ”Nici măcar nu vei atinge papilele gustative, va lua castronul și ne va da pe gât” – mă avertizează o cereală galbenă, aproape descompusă.  Gândește-te repede în ce vrei să te reîncarnezi. Repede, repede!”

Stai. A doua șansă? Pot alege?

Vreau  să devin scorțișoară, condimentul cel mai puternic, să fiu măcinată și să ajut alte cereale să fie vândute, fără a fi lipite de ursuleți de pluș! Să ajungă crocante în gura copiilor și să rămână în memoria lor drept gustul și mirosul copilăriei! 

Merit să vreau, merit să cred.



joi, 11 august 2016

Iubire=stagnare

Asa cum exista dependenta de tutun, alcool sau alte substante, afla ca putem fi dependenti si de dragoste.
Ce este dependenta de dragoste?
Nimic altceva decat o atasare de o valoare mai mare fata de partenerul de cuplu, fata de afectiunea si dragostea pe care el/a ni le ofera.

Cauzele dependentei de dragoste
Dependenta de dragoste este efectul unor neajunsuri personale, ce dateaza din vremea copilariei fiecaruia. Aceste minusuri sunt strans legate de:
– Nevoia de recunoastere;
– Nevoia de apreciere;
– Nevoia de afectiune;
– Nevoia de suport moral
Odata oferite de partenerul de cuplu, relatia fara acesta nu mai poate fi vizualizata de cel dependent. O caracteristica comuna tuturor dependentelor, fie ele de substante sau de o persoana, este senzatia de a te simti pierdut fara obiectul dependentei, de a simti ca fara el incetezi sa mai existi, ca nu poti trai fara el.
In momentul in care unul din parteneri paraseste relatia, cel dependent se va confrunta cu stari ca:
  • Lipsa apetitului pentru mancare;
  • Insomnie;
  • Depresie;
  • Tristete;
  • Sentimentul abandonarii;
  • Sentimentul inutilitatii;
  • Irascibilitate crescuta;
  • Ideea ca viata fara celalat nu mai are sens
Partenerul dependent are nevoie de celalalt pentru a se simti intreg si in siguranta. Avem de-a face cu o relatie de simbioza toxica si uneori, cand anxietatea partenerului dependent creste el poate deveni chiar violent verbal sau fizic.

Care sunt caracteristicile dependentei de dragoste?
– Evita riscurile si schimbarea;
– Supunere;
– Cere devotement celuilalt partener;
– Obsesivitate;
– Inhibitii 

Stagnare este cuvantul ce sta la baza relatiilor dependente. Partenerul dependent, dominat de frica de schimbare, isi va neglija atat propria evolutie, a intereselor, aptitudinilor, dorintelor cat si evolutia partenerului.
Din nevoia imensa de a se simti protejati, securizati, partenerul dependent ajunge sa-si sustina ideea e ca orice ar face pentru celalat este benefic pentru mentinerea dragostei dintre cei doi.

miercuri, 22 iunie 2016

Relatie toxica

Un aspect ce poate fi întâlnit în relaţiile „toxice“ este faptul că partenerul are mereu tendinţa de a te încărca, în mod negativ, cu tensiunile şi conflictele sale interioare. 
La începutul relaţiei, în perioada de îndrăgostire, poţi avea senzaţia unei puternice legături şi a unei comunicări intense, create prin împărtăşirea sentimentelor. 
Treptat, vei realiza însă că împărtăşirea sentimentelor este uni-direcţionată, sentimentele tale neintrând niciodată în discuţie. 
De asemenea, vei constata că în momentul în care încerci să împărtăşeşti partenerului experienţe plăcute, sentimente de bucurie şi mulţumire, acesta te va învinovăţi, critica şi îţi va aduce argumente pentru a-ţi demonta stările afective plăcute.
 În această relaţie te vei simţi sufocat, fiind transformat în „coş de gunoi afectiv“ al partenerului, în care acesta/aceasta aruncă trăirile reziduale, resentimentele acumulate, pe care nu şi le poate gestiona.

duminică, 15 mai 2016

Cicăleala e nocivă

A-l accepta pe cel de langa tine fara sa doresti sa il schimbi  si sa il corectezi la fiecare fraza sau gest inseamna a nu il persecuta. 
Cicaleala este lipsa de empatie. 
Gasirea defectelor in celalalt…la fel. Iubirea si prietenia adevarata vin nu numai cand il acceptam pe celalalt asa cum este insa cand chiar il admiram si il pretuim la justa lui valoare. Ne simtim bucurosi ca el exista in vietile noastre. 
Daca nu simtim acest lucru inseamna ca il subestimam, ca nu il respectam cu adevarat, nici pe el, nici principiile sale si cu atat mai putin actiunile lui.
 In aceste conditii este mai bine ca legatura sa inceteze.